Înalt Prea Sfinția Voastră Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, rotunjiți zilele acestea o frumoasă aniversare, cea de-a șaizecea de la cinstita Voastră naștere.
Acest eveniment ne oferă fericitul prilej de a fi alături de Înalt Prea Sfinția Voastră și de a fi părtași la acest ceas de bucurie.
E știut faptul că V-ați născut într-o familie de oameni evlavioși. S-ar cuveni să pomenim aici cu pioșenie pe mama și, mai ales, pe unul dintre bunici care au știut să Vă sădească în inimă dragostea de Biserică, de Cuvântul lui Dumnezeu. Ați relatat în una din cărți cât de mult Vă plăcea să-l ascultați în duminicile mohorâte și ploioase de toamnă, povestindu-Vă despre sfinții din vechime, care făceau minuni și erau gata să moară pentru credința lor în Dumnezeu. Istorisiri care, într-un târziu, la ceasul sorocit, vor da rod și Vă vor îndemna să luați calea slujirii Domnului.
Ați avut în copilărie, ca orice copil la vremea lui, un vis: să deveniți năier, ca să brăzdați mările și oceanele lumii, să cunoașteți alte tărâmuri, alți oameni.
Dar, neștiute sunt căile Domnului.
Ați început slujirea Lui de la 21 de ani ca ipodiacon pe lângă Catedrala Adormirii Maicii Domnului din oraşul Smolensk, iar de atunci și până azi L-ați slujit cu neobosită râvnă și dăruire. Slujirea Bisericii ați ales-o în mod conștient (afirmația vă aparține), atunci când ați înțeles cine este Acel Care Vă așteaptă acolo – Hristos.
Hirotonirea Prea Sfinției Voastre în funcția de arhipăstor al Chișinăului și al întregii Moldove a fost săvârșită în iulie 1989, an prevestitor de mari încercări pentru oamenii acestui meleag. Suntem martori noi că, de atunci și până azi, sub neostoita priveghere a Preasfinției Voastre, viața spirituală a enoriașilor Moldovei revine treptat în făgașul ei firesc. Prin voia Celui de Sus și prin oblăduirea Prea Sfinției Voastre, numeroase locașuri au fost redobândite și renovate, altele noi au fost zidite. Precum spuneați în cartea Drumul credinței, azi e vremea zidirii.
De n-ar fi decât o singură lucrare dusă până la capăt în timpul arhipăstoriei Înalt Prea Sfinției Voastre, cea a mănăstirii Căpriana, ctitorită de Alexandru cel Bun (1420/1429), și tot ar fi de-ajuns pentru ca numele Înalt Prea Sfinției Voastre să fie de-a pururi legat de primul ei ctitor. Mii și mii de credincioși vin astăzi încoace să se roage lui Dumnezeu. Toată suflarea creștină venită aici vede aievea această minune, această piatră rară din șiragul de mănăstiri ctitorite de marii noștri voievozi și nu uită să se roage Domnului și de sănătatea Înalt Prea Sfinției Voastre.
Ați făptuit multe lucruri bune, ați fost mereu alături de turma pe care ați păstorit-o, V-ați dat toată silința și osteneala ca în societate să domnească pacea și iubirea de oameni. Adică tocmai ceea ce ne lipsește astăzi cel mai mult. Și, pe bună dreptate, Biserica cârmuită de Înalt Prea Sfinția Voastră se bucură de cel mai mare respect și încredere din partea oamenilor acestei țări.
Munca neprecupețită a Înalt Prea Sfinției Voastre a fost prețuită – atât de autoritățile bisericești, cât și de guvernele mai multor țări – cu cele mai înalte și prestigioase decorații. Le-ați binemeritat cu prisosință, făcând să lumineze lumina Voastră înaintea oamenilor. Unor asemenea slujitori Iisus le-a spus: voi sunteți sarea pământului; voi sunteți lumina lumii (Matei 5, 13-14).
În încheiere, am dori să Vă adresăm cu smerenie cele mai sincere felicitări, urându-Vă ani mulți și sănătate, pentru a putea duce până la capăt, pe drumul credinței, lumina și dragostea cu care V-a hărăzit Dumnezeu, întru slava Lui.
Academician Gheorghe DUCA,
Președinte al Academiei de Științe a Moldovei