În 2100, Romania va mai avea doar 10,7 milioane de locuitori, conform unui Raport recent publicat de Naţiunile Unite şi intitulat World Population Prospects („Prospecte demografice globale”). Raportul nu e de bun augur pentru România. De fapt nu e de bun augur pentru multe ţări, dar pentru România, Moldova, alţi vecini ai noştri şi alte ţări ale lumii prognoza demografică e cât se poate de îngrijorătoare. Românii au început mileniul III cu peste 20 de milioane de locuitori, din care, conform studiului, până în 2.100 vor mai rămâne cam jumătate. Datele sunt şi mai dezastruoase, însă, considerând că în 2100 populaţia României va fi atât de îmbătrânită încât ceasul biologic al românilor practic va înceta să mai bată. Ceea ce înseamnă că, în final, naţiunea română se va stinge în doar câteva generaţii după aceea.
Probabil vi se pare exagerat de alarmant termenii în care descriem peisajul demografic al viitorului României. Cert e, însă, că nu poţi argumenta împotriva datelor statistice. Că ne plac ori nu, ele sunt o realitate. Poţi critica metodologia prin care au fost obţinute, dar nu poţi contesta realităţile prezente şi tendinţele din ultimele decenii. Ce arată aceste date?
Viitorul demografic al Romaniei
În 1950, după războiul mondial care a luat vieţile a sute de mii de bărbaţi români, ţara avea 16 milioane de locuitori. După 45 de ani de comunism avea peste 23 de milioane, o creştere de 44%. În 2015, are 19,5 milioane, o scădere de 4 milioane în 25 de ani. Se estimează că în 2030 în România vor locui doar 17,6 milioane de oameni, cam atât cât are Olanda azi. În 2050 vor mai fi în Romania doar 15,2 de milioane de oameni iar în 2100 doar 10,7 milioane. Concret, asta înseamnă că în mai puţin de 9 decenii, populaţia României se va înjumătăţi.
În plus, va îmbătrâni rapid. În 2015, 15,5% din populaţia României sunt copii sub 14 ani, 60% au între 15 şi 59 de ani, 24% între 60 şi 80 de ani şi 4% peste 80 de ani. În 2050 doar 14% din populaţia României vor fi copii sub 14 ani, 49% între 15 şi 59 de ani, 26% între 60 şi 80 de ani, şi aproape 9% peste 80 de ani.
Vârsta medie a românilor va continua să crească, reflectând îmbătrânirea ţării. În 1950 România era o ţară tânără, vârsta medie fiind de 26 de ani. În 1980 a crescut la peste 30 de ani, astăzi este peste 42 de ani şi se aştepta ca ea să ajungă la 47 de ani în 2030, la 48 de ani în 2050. Impactul demografic e clar: capacitatea de procreare a românilor va slăbi enorm până în 2050 şi va rămâne infimă până la finele secolului.
Fertilitatea va scădea, apoi va creşte până în 2100, fără, însă, ca ea să devină excedentară, în sensul de a spori creşterea populaţiei. Rata fertilităţii necesară menţinerii unui nivel demografic constant e de 2,1 copii per femeie. Între 1975 şi 1980 rata fertilităţii în România a fost de 2,55; a scăzut la 1,51 între 1990 si 1995, la 1,45 între 2005 şi 2010, a ajuns la 1,48 între 2010 şi 2015. Prognozele ONU indică că ea va continua să crească până va ajunge la 1,82 în 2100.
Românii însă vor trăi mai mult. Dacă în 1990-1995 speranţa de viaţă era de aproape 70 de ani, se aşteaptă ca între 2050 şi 2100 ea să ajungă la 86 de ani.
Datele ONU sunt încurăjătoare doar în ce priveşte incidenţa decesului copiilor la naştere. În România anilor 1990 rata mortalităţii copiilor la naştere era de 23 la 1000 de copii născuţi vii. A scăzut la 12 până în 2010, sub 10 la ora actuală, şi va continua să scadă treptat până va ajunge la 2,2 copii la 1000 de copii născuţi vii.
Viitorul demografic al Europei
Situaţia demografică precara a României e de netăgăduit. Şi cu toate că nu suntem singura ţară în situaţia aceasta atât de delicată, ne aflăm printre ţările cu prognoze demografice dintre cele mai dificile. România e în grupul de 48 de state ale lumii în care populaţia va scădea până în 2050, în loc să crească. Mai mult, România se află între ţările care vor trăi o scădere demografică de mai mult de 15%. Majoritatea acestor ţări se află în Europa, inclusiv toţi vecinii noştri, plus Japonia.
Scăderea demografică a Republicii Moldova va fi şi ea accentuată. De la 2,3 milioane de locuitori în 1950, populaţia Moldovei a crescut la 4 milioane în 2015 dar va scădea la 3,2 milioane în 2050 şi la 1,8 milioane în 2100. Un deficit demografic similar va fi cunoscut şi în Japonia, care va ajunge la sub 100 de milioane de locuitori.
Rata fertilităţii în Europa continuă să fie sub 2,1. Acum este de 1,6 şi va creşte la 1,8 până în 2050. Ceea ce înseamnă că până în 2100 populaţia Europei va scădea de la 738 milioane de locuitori la 646 de milioane, adică o scădere de 92 de milioane de oameni. În contrast, America Latina va creşte demografic de la 634 de milioane de locuitori în 2015 la 721 de milioane în 2100, iar America de Nord de la 358 de milioane în 2015 la 500 de milioane în 2100, o creştere de 142 de milioane de oameni. Cea mai mare creştere a populaţiei va avea loc în Africa: de la 1,1 miliarde în 2015, la 4,3 miliarde în 2100.
La nivel global, populaţia lumii va creşte de la 7,3 miliarde în 2015 la 11,2 miliarde în 2100. Populaţia planetei e tânără în comparaţie cu a Europei: la nivel global, 26% sunt copii sub 15 ani; doar 12% din pământeni au peste 60 de ani.
Romania – ce facem?
Problema demografică e probabil cea mai critică problemă cu care se confruntă întreaga naţiune română la ora actuală. Asupra acestui subiect am mai scris şi atragem atenţia din nou. Guvernul României şi, în general, clasa politică a ţării, nu par a fi alarmate de ceea ce clar e o problema. Nu putem ignora problema. Pentru că declinul demografic al României are consecinţe. Prezente şi de viitor.
Toate negative, care de la an la an se agravează – şi vor deveni şi mai acute. Nu e drept că generaţia noastră să creeze aceste probleme şi să ne aşteptăm ca generaţiile care vin după noi să rezolve consecinţele. E nevoie de o politică demografică profilactică şi sănătoasă care să accentueze câţiva factori.
În primul rând, e nevoie ca familia şi căsătoria ca instituţii să fie protejate şi promovate, atât la nivel valoric cât şi la nivel economic. Românii se nasc, şi s-au născut de mii de ani, în familii. Rânduiala asta, dată de natura lucrurilor şi de Dumnezeu, nu poate fi schimbată. Suntem la o răscruce de drumuri. Familia şi căsătoria sunt atacate de elita intelectuală şi politică şi de tribunalele Europei. E vremea să înţelegem ce am semanat: idei radicale şi bizare, şi ce deja începem să seceram: îmbătrânirea şi golirea ţării şi a Europei de oameni.
Observaţi în datele de mai sus că ţările care vor domina demografic în viitor sunt cele în care familia şi căsătoria tradiţională sunt încă preţuite şi mult influenţate de tradiţie şi religie. E vorba de Africa şi America Latină, ambele creştinate de sute de ani. La fel, India şi China, ţări care accentuează tradiţia şi valorile tradiţionale, chiar dacă nu creştine. Căci universalitatea familiei şi căsătoriei prin asocierea naturală a bărbatului, femeii şi a copiilor lor, nu poate fi tăgăduită.
În al doilea rând, e nevoie şi de un plan pragmatic. Rata divorţului trebuie redusă, iar concubinajul descurajat. Un studiu publicat acum câteva luni în publicaţia britanică The Economist discută programele demarate de diferite ţări pentru stimularea natalităţii. Concluzia studiului a fost ca investiţiile în creşe şi grădiniţe constituie soluţia cea mai propice, din punct de vedere economic vorbind, pentru stimularea natalităţii.
În al treilea rând, românii trebuie să înceteze să-şi ucidă viitorul prin avort.
Egoismul şi avortul nu sunt virtuţi creştine. Trebuie să trăim nu pentru moment, ci pentru viitor. Egoismul nostru afectează viitorul copiilor noştri, adică al celor care vor avea norocul să se nască în viitor. O ţară cu populaţie mică are probleme serioase. Nu poate merge pe propriile picioare. Depinde de ţările cu populaţie mai mare pentru a-şi păstra identitatea, să-şi asigure securitate graniţelor, să se protejeze împotriva terorismului, a epidemiilor, a calamităţilor. O ţară cu populaţie mică cerşeşte mila celor puternici. O ţară cu populaţie mică nu e luată în serios. Nu are voce. Nu are piaţă de desfacere nici economie. Nu are identitate. Nu are viitor.
În final, clasa politică a României trebuie să-şi facă bine socotelile.
Stimaţi politicieni, cu cine vreţi să mergeţi înainte? Cu cine vreţi să clădiţi viitorul României? Cu noi, oamenii cinstiţi ai României care aducem pe lume copii, îi iubim, îi educăm, le dăm valori, inculcăm în ei reverenţa faţă de Dumnezeu, autorităţi şi semeni? Ori cu extremiştii care cer abolirea căsătoriei, a familiei, promovează avortul, pervertesc sexualitatea şi relaţiile fireşti între fiinţele umane şi subminează valorile ? Mai devreme ori mai târziu veţi avea de ales! Mişcarea profamilie şi proviaţă din România aşteaptă, de ani de zile am adăuga noi, să faceţi ceva concret pentru ţara noastră, pentru viitorul ei. Comentariul de azi e, deci, încă un semnal de alarmă. Treziţi-vă, luaţi în serios mandatul dat vouă de cetăţenii ţări, priviţi spre viitor, protejaţi căsătoria şi familia dădătoare de viaţă, şi promovaţi între români o cultură a vieţii. Căci fără copii născuţi, familie şi căsătorie, România va înceta să mai existe.