Dintre ființele cerești, Sfânta Scriptură și Tradiția Ortodoxă îi oferă un loc deosebit arhistratigului oștilor cerești, Arhanghelului Mihail. În epoca creștină timpurie, popularitatea sa și a altor ființe anghelice pare să fi atins un nivel îngrijorător, încât unii ierarhi se văd nevoiți să o tempereze, pentru a nu aluneca în idolatrie și un soi de politeism. Cu toate acestea, în iconografia creștină, Arhanghelului Mihail î-i aparține un loc însemnat, el fiind practic singura ființă anghelică căruia i-a fost consacrat un ciclu întreg, după tipicul ilustrării ciclurilor hagiografice.
Cele mai vechi cicluri cunoscute ale Arhanghelului Mihail datează din secolul al XI-lea: trei fragmente ale crucii de argint (cca. 1057) a patriarhului Mihail Kerullarios (Dumbarton Oaks, achiziţii nr. 64.13), unde apare pe braţul stâng Minunea din Chones, pe cel drept Apariţia Arhanghelului lui Iosua Navi şi pe cel superior Convertirea împăratului Constantin; capela Arhanghelului Mihail (ante 1061-1067) a catedralei Sf. Sofia din Kiev (aici sunt identificate cinci teme: Căderea lui Satan, Lupta lui Iacob cu îngerul, Apariţia Arhanghelului lui Zaharia, Arhanghelul î-l opreşte pe Valaam şi Apariţia Arhanghelului lui Iosua Navi). Pentru această perioadă, evidențiem porţile de bronz (1076) ale bisericii rupestre a Arhanghelului Mihail de la Monte Gargano (Italia), pe care sunt desfăşurate 23 de scene ale ciclului (o imagine fiind pierdută), deci cel mai extins printre cele mai vechi.
În ciclul de pe poțile de la Monte Gargano apar următoarele scene, in care apare arhistratigul oștilor cerești: Căderea lui Satan, Izgonirea din Rai, Ospitalitatea lui Abraham, Sacrificiul lui Isaac, Scara lui Iacov, Lupta lui Iacov cu îngerul, Apariția arhanghelului lui Iosua Navi, Căința lui David, Cei trei tineri în cuptorul în flăcări, Daniel în grota cu lei, Masacrarea asirienilor, Apariția îngerului lui Zaharia, Buna vestire păstorilor, Al doilea vis a lui Iosif, Al treilea vis a lui Iosif, Apariția îngerului mironosițelor, Îngerul vindecând la scăldătoarea din Vitezda, Îngerul eliberând pe Petru din temniță, trei scene ale Apariției îngerului Sf. Laurențiu Maioranul, Apariți îngerului Sf. Martin din Tour, Îngerul încoronând pe Sf. Cecilie și Sf. Valerian.
Din secolul al XII-lea cităm ciclurile din biserica Schimbării la Faţă a mănăstirii Spaso-Mirojsk din Pskov (ante 1156) unde ciclul este compus din 8 scene; câte trei teme sunt menţionate (fără siguranţa că este prezentat ciclul complet) pentru bisericile Sf. Gheorghe Diasortisos (Naxos, Grecia, sec. XI-XII) şi din Ruispiri (Georgia, s. XII-XIII). Exemplele devin mai numeroase pentru secolul XIII; în primul rând, menţionăm unul dintre cele mai ample cicluri (24 scene) ale Arhanghelului Mihail, prezente pe porţile bisericii Naşterea Maicii Domnului din Suzdal (cca. 1230).
Repertoriul scenelor celui din urmă monument diferă în mai multe privințe de cel de la Monte Gargano. Aici apar în plus scenele: Crearea omului, Adam dă nume animalelor, Arhanghelul îl învață pe Adam să sape, Izgonirea din rai, Jertfa lui Abel, Uciderea lui Abel, Apariția celor trei îngeri lui Abraham, Apariția îngerului lui Lot, Îngerii îi vestesc lui Lot despre distrugerea Sodomei, Distrugerea Sodomei, Arhanghelul Mihail îl oprește pe Valaam, Apariția îngerului lui Ghedeon, Regele David înainte de luptă și Minunea din Chones, 10 scene se repetă, fiind respectiv omise altele.
Nouă scene fiind identificate în biserica Arh. Mihail din Ivanovo (Bulgaria, mijl. sec. XIII), cinci în biserica Sf. Arhangheli din Prilep (Macedonia, 1270-1280), trei în biserica Sf. Gheorghe din Atena (a doua jumătate a sec. XIII), câte două în bisericile Sf. Arhangheli şi Sf. Atanasie din Gheraki (Pelopones, a doua jumătate a sec. XIII) şi patru în biserica Arkalohori (Iraklion/Monofatzi, Creta, sf. sec. XIII).
Pentru secolul al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XV-lea numărul exemplelor este în continuă creştere: biserica Arh. Mihail din Kuneni (Creta, începutul sec. XIV); biserica Arh. Mihail din Arhanes (Creta, 1315/1316); biserica Arh. Mihail din Kavalariana (Creta, 1327/1328); biserica Sf. Teodori de la Mistra (Pelopones, sec. XIV); biserica Arh. Mihail din Lesnovo (Macedonia, 1346 sau 1347); biserica Maicii Domnului din Mateić (Macedonia, mijl. sec. XIV); biserica Arh. Mihail din Sarakina (Creta, mijl. sec. XIV); biserica Arh. Mihail din Kakodiki (Creta, 1387?); biserica Arh. Mihail din Sahanoi (Köprüyani) din regiunea Trapezuntului (1390-1391, astăzi dispărută); biserica Maicii Domnului din Kophinou (Cipru, a doua jumătate a secolului al XIV-lea–prima jumătate a secolului al XV-lea); biserica Arh. Mihail din Prines (Creta, 1410); icoana din catedrala Arhanghelsk a Kremlinului moscovit (cca. 1410); biserica Arh. Mihail din Kamiliana (Kisamos, Grecia).
În spațiul românesc, cele mai vechi cicluri ilustrate ale Arhanghelului Mihail le găsim în bisericile din Moldova din secolele XV-XVI. Cercetările anterioare au identificat prezenţa ciclului Arhanghelului Mihail în programele iconografice ale următoarelor biserici pictate din Moldova medievală: Sf. Nicolae din Bălineşti (cca. 1499), biserica Adormirii Maicii Domnului a mănăstirii Humor (1535), biserica Bunavestirii de la mănăstirea Moldoviţa (1537), gangul porţii de intrare a mănăstirii Neamţ (cca. 1550) şi biserica Învierii a mănăstirii Suceviţa (1598). La Bălinești, ciclul Arhanghelului Mihail e pictat în pronaos, fiind identificate următoarele scene: Abraham și Sara lângă cortul lor, Ospitalitatea lui Abraham, Lot fugind din Sodoma și soția lui transformându-se în stâlp de sare, Sinaxa îngerilor, Prevenirea lui Valaam, Căința lui David, Minunea din Chones, Daniel în grota cu lei, Scara lui Iacov, Lupta lui Iacov cu îngerul, Constantin cel Mare în marș spre Roma, Botezul lui Constantin, Masacrarea asirienilor, Apariția arhanghelului lui Iosua Navi, Enoh ridicat în ceruri, Lâna lui Ghedeon, Îngerul îi întinde lui Moise tablele legii, Întâmpinarea Domnului, Căderea îngerilor, Cei trei tineri în cuptorul în flăcări, alte două scene fiind distruse. La Humor (în gropniță), ciclul e mai redus, apar însă și scene pe care nu le întâlnim la Bălinești, precum: Îngerul arătându-i Bizanțul lui Constantin, Lupta îngerului cu diavolul pentru corpul lui Moise. Ciclul de la Moldovița (în pridvorul deschis), apropiat de cel de la Humor, conține și scenele: Constantin pregătindu-se să atace Bizanțul și Salvarea copiilor de către călugării de la Muntele Athos. Apar scene noi și la Sucevița (în pridvor): Îngerul împiedică faraonul să se căsătorească cu Sara, Îngerul arătându-i biserica Sf. Sofia lui Iustinian ș. a.
Restaurările din ultimii ani au scos la iveală podoaba picturilor pronaosului bisericii Sf. Cruce (Înălţarea Sfintei Cruci) din Pătrăuţi, zidită, conform pisaniei, în anul 1487 de către Ștefan cel Mare şi pictată, conform unui consens aproape general al cercetătorilor, la o dată apropiată de acest an. Astfel, aici, în pronaos, a fost identificat un ciclu iconografic al Arhanghelului Mihail, necunoscut până acum.
După descifrarea a două scene păstrate foarte fragmentar, a ieșit la iveală că, toate scenele din primul registru situat deasupra teoriei sfinţilor, ce se desfăşoară pe perimetrul zidurilor: sudic, vestic şi nordic, se integrează unui singur ciclu, cel al arhistrategului oştilor cereşti – Arhanghelul Mihail. Ţinând cont de rectificarea adusă prin identificarea celor două scene, ciclul conţine următoarele teme: Ospitalitatea lui Abraham, Sacrificiul lui Abraham, Arătarea Sfintei Cruci împăratului Constantin (să ne amintim că şi în această scenă foarte bine cunoscută, figura împăratului este precedată de cea a Arhanghelului Mihail), Căinţa lui David şi Cei trei tineri în cuptorul în flăcări, la care s-ar adăuga și mica scenă din glaful ferestrei sudice, daniel în grota cu lei.
De fapt, toate aceste teme, fac parte din repertoriul ciclului consacrat Arhanghelului, cunoscute după alte monumente (icoane, picturi murale, etc.). Doar scena „Cavalcadei”, redimensionată aici şi pusă în acord cu hramul bisericii, ciclul căruia, după cum am menţionat, apare în pandant cu ea pe zidul estic, nu a fost identificată până acum în componenţa ciclurilor Arhanghelului Mihail.
Prezenţa ciclului Arhanghelului în programul iconografic al pronaosului de la Pătrăuţi pare a fi motivată în primul rând de conexiunea cu hramul bisericii, cel al Sf. Cruci, ilustrarea căruia, este în pandant cu cea a Arhanghelului Mihail, ocupând tot zidul vestic. Pe lângă tema centrală a ciclului (conform dispoziţiei şi amplorii elaborării sale), Apariţia Sf. Cruci împăratului Constantin cel Mare, care uneşte aceste cicluri, mai amintim şi unele date din tradiţia bizantină, în care joncţiunea respectivă la nivel de cult este deosebit de elocventă.
Marele cărturar bizantin, Mihail Psellos, în discursul despre minunile Arhanghelului Mihail, aminteşte despre întoarcerea din campania victorioasă asupra Perşilor a împăratului Herakleios când, în timpul unui popas, Sfânta Cruce a fost aşezată în altarul unui locaş cu hramul Maicii Domnului. Preţioasa relicvă, plasată după obicei, sub protecţia îngerilor sau sfinţilor, este pusă sub numele lui Mihail, astfel puterea Crucii fiind dublată de puterea dumnezeiescului Arhanghel. A doua zi, soldaţii nu reuşesc s-o mişte din loc, însăşi biserica împreună cu Sf. Cruce fiind cuprinse de flăcări, fără a fi mistuite de ele. Herakleios construieşte un sanctuar în cinstea Arhanghelului Mihail, în care depune crucea „angelonimă” (άγγελώνυμος).
Un alt exemplu, pomenit către sfârşitul secolului al XII-lea de către pelerinul rus Antonie din Novgorod, descrie Crucea lui Constantin, ridicată deasupra porţilor împărăteşti în marea biserică a Arhanghelului Mihail din „Palatul de aur”. O legendă destul de populară în Evul Mediu, despre cele trei cruci înălţate de Constantin cel Mare, conform celor trei apariţii în ajunurile bătăliilor (Roma, Bizanţ) şi în timpul construcţiei podului peste Dunăre, numite Iisus, Hristos şi Nika, a fost inclusă în secolul al XIV-lea în panegiricul Cuvânt de laudă sfinţilor marilor împăraţi, întocmai cu apostolii, Constantin şi Elena a patriarhului bulgar Euthimie din Târnovo. A treia cruce a fost numită „Anikitos” (Invincibilă) de către împăratul Herakleios şi se înalţă pe o coloană de porfir, după cum spune patriarhul, „până în zilele noastre”. Mai mulţi mărturisesc că de trei ori pe an: de 7 mai, de 14 septembrie şi în a treia duminică a Postului Mare, un înger divin coboară din ceruri la mijlocul nopţii, cântând „Trisaghionul” şi tămâind, dându-i forţa miraculoasă Cinstitei, Sfintei şi Invincibilei Cruci.
Dat fiind faptul că unele cicluri desfăşurate ale Arhanghelului conţin până la 24 de scene (Suzdal), momentul selectării celor 5-6 scene conservate la Pătrăuţi putea avea anumite motive speciale, atât legate de specificul hramului, cât şi de contextul anumitor semnificaţii ce ţineau de complexul de idei ce dominau societatea aulică a vremii. Tema Sacrificiului lui Abraham este într-o relaţie destul de apropiată cu cultul Sf. Cruci. Sunt bine cunoscute viziunile privind localizarea altarului lui Abraham în locul unde a fost înălţată crucea pe Golgota. Suita celorlalte scene ce urmează după Apariţia Sf. Cruci împăratului Constantin (conexiunea celor două cicluri fiind aici absolut evidentă): Căinţa lui David, Cei trei tineri în cuptorul în flăcări, Daniel în grota cu lei are tangenţe liturgice cu cinstirea Sf. Cruci în rânduiala slujbei din Duminica a treia a Postului Mare (care, după cum am menţionat, este consacrată Sf. Cruci), unde sunt prezente citaţiuni cu referinţe la David, iar la Catavasii se fac apeluri la cei trei tineri în cuptorul în flăcări şi la Daniel în grota cu lei.
Prezenţa ciclului Arhanghelului Mihail accentuează de asemenea şi momentele escatologice şi mesianice, relevate de cercetători în iconografia Pătrăuţilor. În acest context menţionăm doar importanţa rolului Arhistrategului oştii cereşti în complexul viziunilor amintite, a celui ce va anunţa Judecata de apoi. Recent, au fost expuse şi unele supoziţii privind posibila conexiune dintre hramul bisericii de la Pătrăuţi (în special închinarea sa, aşa cum apare ea în pisanie) şi eventuala intrare în posesia ilustrului voievod a unui fragment din Cinstita Cruce. Pentru locul de amplasare a preţioasei relicve, protecţia Arhanghelului Mihail pare a fi cât se poate de potrivită, ţinând cont de conexiunea dintre cultul său şi cel al Sfintei Cruci, asupra căreia am insistat mai sus. De asemenea, interacţiunea într-un program iconografic a tematicii constantiniene cu cea a Sfintei Cruci şi a Arhanghelului Mihail este în acord şi cu ideea imperială, însemnele căreia au fost evidenţiate pentru epoca lui Ştefan cel Mare de către Dumitru Năstase, mai ales, dacă ţinem cont de dimensiunile importante ale cultului Arhanghelului la împăraţii bizantini.
Emil Dragnev