Daca in prima duminica a Postului Mare praznuim biruinta Ortodoxiei asupra iconoclasmului, in a doua Duminica a Postului Mare, care este inchinata Sf. Grigore Palama, sarbatorim o noua biruinta a Bisericii Ortodoxe, care a avut loc in secolul al XIV-lea, cand apare in Occident curentul renascentist. Teoriile teologice din acea vreme isi schimba orientarea spre filozofia antichitatii.
Acum Biserica este amenintata de asa-zisul ”realism rational”, care incearca sa explice cunoasterea lui Dumnezeu si adevarul crestin pe cale rationala. In aceste imprejurari, Sfantul Grigore Palama, bazat pe Sfanta Scriptura, pe Sfanta Traditie a Sfintilor Parinti si pe experienta Sfintilor isihasti, demonstreaza ca trairea mistica este posibila, si poate duce pe om la indumnezeire, deoarece omul este chemat la sfintenie si la unirea cu Dumnezeu inca de pe pamant: „Fiti sfinti, pentruca Eu sunt Sfant” (1 Petru 1:16; Levitic. 11:45). Cu ajutorul acestor dogme, confirmate de sinoadele din acea vreme, Sfantul Grigore Palama si Sfintii Isihasti mentin vie flacara credintei ortodoxe si salveaza Biserica rasariteana de la o posibila divizare, asa cum s-a intamplat in Biserica Catolica, pastrand astfel si intarind dreapta si adevarata credinta.
Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in Constantinopol. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigore a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala. Tanarul Grigorie, abia implinind 20 de ani, s-a retras in Muntele Athos in anul 1316, devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim de la Vatopedi Acolo a fost tuns si a pornit pe calea sfinteniei.
Ca monah, viitorul ierarh Grigorie a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul sau mod de viata.
In anii 1330 au avut loc importante evenimente in viata Bisericii de Rasarit, in urma carora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanti apologeti universali ai Ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.
In 1368, a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol, pentru lupta dusa contra ereticilor si pentru teologia sa profunda, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un „al doilea Atanasie”). La cativa ani dupa moartea lui, in anul 1386, a fost proclamat sfant de catre un sinod in Constantinopol sub Patriarhul Filotei, care a scris viata sfantului si slujbele adresate acestuia, iar pomenirea lui se face in chip aparte in a doua Duminica din Postul Mare, ca o prelungire a sarbatorii triumfului Ortodoxiei impotriva tuturor ereziilor.